DINCOLO ŞI DINCOACE DE TEORIA ŞI PRACTICA INFORMĂRII ŞI DOCUMENTĂRII - O hermeneutică necesară şi un cadru posibil

Automatizarea şi informatizarea nu mai reprezintă astăzi un simplu deziderat pentru bibliotecile româneşti. Dimpotrivă, ele sunt o realitate ce, pe zi ce trece, prinde contururi mai extinse, devenind mediul nostru cotidian. Cu cât ne sunt însă mai "apropiate" cu atât mai mult ele devin şi o sursă de sfidări şi de confruntare. Cu ce anume ne confruntă însă - în primul rând şi în esenţă - automatizarea şi informatizarea, în general, şi cea a activităţii de informare, în special? Ca orice întrebare pusă în mod serios şi aceasta trebuie să fie însă mai întâi lămurită cu privire la structura şi natura ei proprie. Ceea ce - din punct de vedere structural - ne izbeşte din capul locului la această întrebare este faptul că, în structura ei este cuprins deopotrivă şi în mod explicit şi cel care ridică întrebarea. Astfel spus, în ea, noi înşine suntem aceia care, aflaţi în faţa unei confruntări, ne întrebăm despre noi înşine. Apoi: în şi prin această întrebare, însăşi sarcina cu care ne confruntăm - adică automatizarea şi informatizarea - devine şi ea dizlocată din toposul său pur destinai şi se eliberează pentru întâlnirea unei sfidări organice.