Paradoxica: o poetică aplicată a paradoxului

Paradoxica propune o reconstrucție radicală a limbajului prin integrarea paradoxului ca principiu fundamental de generare a sensului. Pornind de la critica logicii clasice, care privilegiază stabilitatea, identitatea și coerența, autorul dezvoltă un sistem alternativ în care contradicția nu este exclusă, ci devine condiție esențială a semnificației. Cartea introduce „Paradoxica” ca limbă formală și poetică în care fiecare enunț conține o tensiune semantică internă, bazată pe opoziție, inversiune sau autoreferențialitate. Sensul nu mai este un rezultat fix, ci un proces emergent generat din conflictul dintre concepte și anticoncepte. Lucrarea dezvoltă, de asemenea, un sistem formal de reguli, structuri și axiome, precum și o reprezentare vizuală (Scriptul Paradoxica), unde spațiul, simbolurile și relațiile dintre ele devin purtători de sens. În plan poetic, sunt prezentate multiple forme paradoxiste (distihuri duale, oxymorfoze, anacoluturi, structuri recursive), fiecare ilustrând mecanisme distincte de producere a sensului prin instabilitate și tensiune. În ansamblu, Paradoxica nu este doar o colecție de texte, ci o propunere epistemologică și lingvistică, în care adevărul nu este afirmat, ci generat prin contradicție, iar limbajul devine un sistem dinamic, deschis și autoreflexiv.